Viburnum opulus 'Compactum' - Bulgăre de zăpadă

Caracteristici

• Dimensiuni și formă: Viburnum opulus 'Compactum' este un arbust de dimensiuni mici până la medii, cu o înălțime de aproximativ 1,2 - 1,5 metri și o lățime de 1 - 1,2 metri. Acest arbust are o formă compactă și densă, cu o ramificație bogată, care îl face ideal pentru utilizarea ca plantă de bordură, gard viu sau pentru a adăuga textură și structură în orice grădină. Deși este o varietate de dimensiuni reduse față de Viburnum opulus, 'Compactum' menține toate caracteristicile specifice speciei, dar într-un format mai adaptabil pentru grădinile mai mici.
   

• Frunze: Frunzele  sunt de un verde lucios și palid pe partea inferioară, cu margini zimțate. Au o formă trilobată (în trei lobi), ce le conferă un aspect interesant și distinctiv. În timpul verii, frunzișul este dens și are o textură ușor coriacee, fiind foarte decorativ, mai ales când lumina soarelui le luminează. La sfârșitul toamnei, frunzele devin galbene și roșii, adăugând un spectaculos spectacol de culori calde și oferind un contrast plăcut în grădini.
   

• Flori: Una dintre trăsăturile deosebite  este perioada de înflorire abundentă, care are loc primăvara, de obicei în lunile mai-iunie. Florile sunt mici, albe și grupate în inflorescențe globuloase, de aproximativ 5-8 cm în diametru. Aceste inflorescențe sunt un adevărat spectacol vizual și oferă un contrast frumos cu frunzișul verde al arbustului. De asemenea, florile sunt ușor parfumate, cu un miros subtil, care adaugă o notă de prospețime în aerul grădinii. Inflorescențele sunt un magnet pentru polenizatori, cum ar fi albinele și fluturii.
   

• Fructe: După înflorire,produce mici fructe roșii, care se dezvoltă în bobițe atrăgătoare și sunt un element decorativ remarcabil pe parcursul verii și toamnei. Aceste fructe, care pot deveni galbene sau portocalii pe măsură ce se coacă, sunt adesea consumate de păsările sălbatice, care le apreciază pentru conținutul lor de vitamine. Deși sunt comestibile pentru păsări, fructele nu sunt consumate de obicei de oameni din cauza gustului lor amar. Totuși, ele adaugă o notă de culoare și dinamism pe tot parcursul sezonului rece.
  
   

Întreținere

• Lumină: se dezvoltă cel mai bine într-o locație însorită sau semiumbrită. Preferă locurile unde poate beneficia de 4-6 ore de soare direct pe zi, dar poate tolera și umbra parțială. Totuși, în condiții de umbră completă, arbustul poate crește mai lent și florile pot apărea mai puțin abundente. Lumină suficientă este esențială pentru o înflorire abundentă și o culoare intensă a frunzelor toamna.
   

• Sol: preferă un sol bine drenat, ușor acid sau neutru, dar poate crește și în soluri mai alcaline, atâta timp cât acestea nu sunt prea grele sau compate. Este important ca solul să aibă un pH echilibrat și să nu rețină apa în exces, deoarece rădăcinile pot suferi de putrezire în soluri prea umede. Solurile lutoase, nisipoase sau ușor humifere sunt ideale pentru a asigura o creștere sănătoasă a arbustului.
   

• Temperatură și rezistență la frig: este o plantă destul de rezistentă la frig, având o toleranță bună la înghețuri ușoare și temperaturi scăzute. Acest arbust poate rezista în zone cu ierni reci, până la -20°C, fiind o alegere excelentă pentru regiunile cu ierni reci și umezește moderate. Cu toate acestea, în zonele cu ierni foarte riguroase, poate beneficia de o protecție suplimentară, cum ar fi mulcirea rădăcinilor, pentru a preveni înghețul excesiv al solului.
   

• Udare: are nevoie de un sol moderat umed, dar nu excesiv de ud. Udarea regulată este importantă, mai ales în perioadele de secetă, pentru a asigura o creștere sănătoasă. Totuși, este esențial să nu se permită stagnarea apei la nivelul rădăcinilor, deoarece acest lucru poate duce la apariția bolilor fungice sau a putrezirii rădăcinilor. Un drenaj corespunzător este esențial pentru buna dezvoltare a arbustului.
   

• Tăierea: nu necesită tăieri frecvente, dar o întreținere periodică este recomandată pentru a menține forma compactă și pentru a elimina ramurile vechi sau deteriorate. Tăierea se face de obicei în primăvară, după înflorire, sau la sfârșitul iernii, înainte de începutul sezonului de creștere. Tăierea ușoară poate stimula o dezvoltare mai densă și o ramificație suplimentară. De asemenea, ramurile care se extind prea mult pot fi tăiate pentru a păstra un aspect ordonat.
   

• Fertilizare: Fertilizarea ușoară în primăvară poate ajuta la stimularea unei înfloriri abundente și a unei creșteri viguroase. Un îngrășământ echilibrat este ideal, iar aplicațiile nu trebuie să fie excesive. Fertilizarea excesivă, în special cu azot, poate duce la o creștere excesivă a vegetației și o reducere a înfloririi. În soluri bogate, fertilizarea poate fi redusă, deoarece arbustul poate supraviețui bine și fără îngrășăminte suplimentare.